Wednesday,May 6 2009, 06:01:35 PMO PICATURA DE VIATA

Ma inchisesem in mine si ma aparam eu de mine, asta contrar firii mele rebele, avide de relatii, prieteni, de viata....imi auzeam gandurile cum se sparg de peretii mintii , tacerea imi invadase trupul ...devenisem un robot uman , incercam sa ma golesc de sentimente , de tot ce consideram ca ar putea sa imi tulbure ritmul.Incercam sa ma regasesc si sa construiesc acel echilibru , asta doar asa de suprafata, ca sa pot trai obscur si egal.Uram momentele, cand franturi de amintire tasneau , ma rascoleau...ma trezeam ca ore in sir orbecaiam in trecut , si incercam sa gasesc raspunsuri...Ceva inca ma tinea legata de el, de trecut...nu indrazneam sa ma lecuiesc.Au trecut lunile, anii, iar eu ma obisnuisem cu noul meu personaj, pentru ceilalti afisam femeia vesela , puternica,careia nimic nu i se pare de netrecut, care stie sa treaca peste suferinta, care a luat viata in piept fara sa se lase doborata....insa odata ajunsa in carapacea apartamentului meu, odata ce inchideam usa, durerea si deznadejdea se asternea pe chip...zaceam intre carti si muzica , cuvintele nu aveau ce cauta ....Au trecut anotimpurile si au inceput sa lase urme...ma miscam intre doua dileme sa raman asa , spectator al vietii, o simpla sclava a rutinei sau sa incep din nou sa sper sa visez, sa traiesc din plin....DESTIN? INTAMPLARE? ca un copil timid si nesigur am "iesit " sa mai vad viata, sa o simt .Ma incurajam , ma sfatuiam cu sinele meu ...imi luam sufletul in palma si il intrebam"ce iti lipseste?" "Ce as putea sa mai fac?".Odata rupt zagazul bucuriei de a fi , am intrat in caruselul cotidian cu toata forta.Faceam o multitudine de lucruri pe care nu le mai facusem de asa de multa vreme, vroiam sa recuperez atatea....Imi regasisem rasul si apetitul de a face...In tumultul acesta , in care ma simteam iarasi puternica, stapana pe mine, a venit brsuc inca o incercare...sentimentele au vrut sa iasa , iar vocea ratiunii a amutit..In definitiv, imi spuneam eu, fara iubire viata este atat de fada!.
Cu ochii scantaietori, cu sufletul plin de iubire, m-am aruncat in vis...fiecare cuvant rostit era cald, fiecare gest era incarcat de gingasie,...aerul in jurul nostru era plin de atata candoare, iradia atata fericire....Zburam deasupra zilelor, ma hraneam cu lumina soarelui, adormeam in speranta si ma trezeam in soapte. Calatoream printre stele si teseam visul nostru.
Stiu ca ati vazut stele cazatoare, erau gandurile mele pline de fericire..le revarsam peste mari si oceane , vroiam sa umplu lumea de iubire.
Cand au aparut primele semne ca visul se apropia de sfarsit?De ce ? Cine a gresit? sunt intrebari la care nu vreau sa ma gandesc acum...De ce? Inca ma doare!!!!!!!!
Un singur lucru mi-a ramas din vis, acum stiu ca pot, stiu ce vreau , stiu ca pot sa iubesc...si mai mult TRAIESC

25 Views | Post Comments | Share with Friends | Recommend

Friday,Dec 5 2008, 07:01:26 AMLIVE!

WE MUST TRY TO LEARN THAT: THE LITTLE THINGS OF LIFE GIVE US THE HAPPYNES AND DONT FORGHET, LIVE YOUR LIFE IN PEACE AND LOVE.

26 Views | 2 Comments | Share with Friends | Recommend

Sunday,Nov 2 2008, 06:27:56 PMAbout life

IF I AM NOT FOR MYSELF, WHO WILL BE FOR ME ?
IF I AM FOR MYSELF ONLY, WHAT AM I ?
IF NOT NOW-WHEN ?

78 Views | Post Comments | Share with Friends | Recommend